Congresul Național al Istoricilor Români s-a bucurat de finanțarea Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, Ministerului Educației din România, Ministerul Educației și Cercetării din Republica Moldova.
Moderator dr. hab., profesor universitar Valentin Tomuleţ
În cadrul secţiei „Modernizare socio-economică şi instituţională în teritoriile româneşti înstrăinate (secolul al XIX-lea – începutul secolului al XIX-lea”, s-au înscris 19 cercetători de la diferite instituţii ştiinţifice şi de învăţământ superior.
Prima şedinţă s-a desfăşurat în incinta Facultăţii de Istorie şi Filosofie a USM, având-ui ca moderatori pe istoricii Valentin TOMULEŢ şi Nicolae ENCIU.
În cadrul şedinţei au fost prezentate următoarele referate:
1. Andrei EMILCIUC, Institutul de Istorie al Universităţii de Stat din Moldova „Înfiinţarea tovărăşiilor rurale de credit agricol în preocupările Zemstvei din Basarabia în anii ’70 ai secolului al XIX-lea”.
2. Valentin TOMULEŢ, Universitatea de Stat din Moldova „Etapele şi specificul includerii Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse (anii 1812 – 1873)”.
3. Artur LEŞCU, Universitatea de Stat din Moldova „Partide de extremă dreaptă din Basarabia şi acţiunile împotriva lor a Direcţiei guberniale a Corpului Independent de Jandarmi din Basarabia (1905-1917)”.
Din varii motive, nu şi-au prezentat comunicările: Iulian CRIMINCEANU, Universitatea de Stat din Moldova, Nicolae ENCIU, Institutul de Istorie al Universităţii de Stat din Moldova şi Anatolie LEŞCU, Academia Militară „Alexandru cel Bun”.
Cele trei rapoarte au prezentat un mare interes , au fost date întrebări şi purtate discuţii. La şedinţele secţiunii a participat distinsul istoric de la Bucureşti Bogdan Murgescu.
După pauză şedinţa a fost moderată de Valentin TOMULEŢ şi au fost prezentate următoarele referate:
Şi de data aceasta referatele prezentate au manifestat interes, au fost date întrebări şi purtate discuţii şi făcute concluzii. La şedinţele secţiei au participat şi profesori de la Facultatea de Istorie şi Filosofie.
Şedinţele care s-au desfăşurat joi, 29 august, la Suceava şi au fost moderate de Valentin TOMULEŢ. Au fost prezentate următoarele referate:
1. Viorel BOLDUMA, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău „Tentative de emigrare a populaţiei din Basarabia în Extremul Orient (sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX)”.
2. Anastasia GUŢU, Institutul de Istorie al Universităţii de Stat din Moldova „Basarabia în contextul relaţiilor comerciale ale Rusiei cu Imperiul Austriac (1817-1830)”.
3. Ion NEGREI, Institutul de Istorie al Universităţii de Stat din Moldova „Apariţia şi activitatea în spaţiul basarabean a primelor instituţii naţionale moderne, în contextul revoluţiei ruse din 1905-1907”.
Din motive de sănătate, fiind internat la spital, n-a putut să-şi prezinte raportul „Rolul negustorilor armeni şi greci din Basarabia în exportul de cereale prin porturile Ismail, Reni şi Chilia în anii '30 ai secolului al XIX-lea”, Sorin GRAJDARI, Universitatea de Stat din Moldova.
Şi de data aceasta, rapoarte au prezentat interes, au fost date întrebări şi purtate discuţii de durată.
A patra şedinţă a secţiei „Modernizare socio-economică şi instituţională în teritoriile româneşti înstrăinate (secolul al XIX-lea – începutul secolului al XIX-lea”, şi-a ţinut lucrările vineri, 30 august, în incinta Universităţii din Suceava. La şedinţă au fost prezentate următoarele referate:
Cercetătoarea Cristina GHERASIM, Universitatea de Stat din Moldova, urma să-şi prezinte raportul „Nobilimea basarabeană şi procesul de modernizare la sfârşitul sec. al XIX – începutul sec. XX” la Chişinău, dar din cauza bolii copilului (covid), nu şi-a prezentat raportul, prezentând moderatorului textul raportului.
Concluzii:
Secțiunea „Memorie, identitate și propagandă”, organizată de către conf. univ. dr. Virgiliu Bîrlădeanu (Institutul de Istorie, Universitatea de Stat din Chișinău) împreună cu CSIII dr. Nicolae Mihai (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor al Academiei Române, din Craiova)” a debutat cu o primă parte, în data de 28 august 2024, cu începere de la ora 13.00. Moderată de către cei doi organizatori, ea a inclus un număr de 10 comunicări și o prezentare de carte. O parte mai mică a acestei secțiuni, grupând alte trei comunicări, moderată de dl Adrian Dolghi și de dna Ana Maria Plumb, s-a desfășurat la Suceava, joi, 29 august 2024, cu începere de la 16.45.
Deși unele dintre temele noastre s-au regăsit și în cadrul altor secțiuni, ceea ce denotă un interes crescând în rândul istoriografiei române de ambele părți ale Prutului, intenția noastră a fost cea de a arunca o privire mai atentă asupra modului în care „cultura memoriei”, concept pe care echipa noastră l-a lansat mai demult, inclusiv în seria de colocvii „Lanțul generațiilor” (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor”, Craiova/ Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu”, jud. Vâlcea), se construiește în spațiul românesc mai larg, în relație cu problematica identității și cu amprenta propagandei politice din ultimele trei secole. Modul de organizare a secțiunii principale a oglindit această viziune. Primele două comunicări, susținute de Ludmila Cojocaru și de Silviu Gabriel Lohon au vizat cultura memoriei comunismului, luând în calcul vocea victimelor regimului totalitar comunist din Republica Moldova și imperativele unei culturi a memoriei în contextul războiului din Ucraina (Ludmila Cojocaru), respectiv teoria vizibilului, pornind de la modul în care putem aborda fotografia ca sursă și instrument de analiză a reprezentărilor puterii comuniste care intervine (brutal) asupra spațiului urban, îi reconfigurează centrul, ștergându-i reperele memoriale neconforme. Următoarele patru comunicări au fost alocate chestiunii identitare în context traumatic. Au fost avute în vedere modul în care s-a schimbat/ păstrat numele unei comunități, din perioada țaristă până în zilele noastre (un excelent studiu de caz asupra satului Vișinești, construit de dl. Onoriu Brădean și Didina Rogojină), problemele ridicate de refugiul basarabenilor în Oltenia, primirea, integrarea lor, sprijinirea lor, relațiile cu administrația locală, propriile narațiuni asupra acestui proces, urmărind două grupuri socio-profesionale, cea a funcționarilor (Diana-Mihaela Păunoiu), respectiv cea a comercianților (Narcisa Maria Mitu). O ultimă comunicare a atins unul dintre pragurile traumatice maximale ale acestei culturi memoriei, respectiv cea a foametei din R.S.S Moldovenească (1946-1947), pornind de la analiza organizării și funcționării punctelor alimentare (Lidia Pădureac). În fine, o ultimă secțiune a încercat să privilegieze „crononimia” (pornind de la o sugestie a regretatului istoric francez Dominique Kalifa), respectiv datele, perioadele, personajele care au făcut istorie, tipurile de memorie și registrele ei afective. Secțiunea a inclus patru comunicări, acoperind datele 1848-1918-1989-1992. Primele două au fost legate de prezența secolului al XIX-lea, respectiv de amintirea Perioadei Regulamentare și de percepția imaginii rusului în Oltenia perioadei 1830-1856 (Nicolae Mihai), în egală măsură de importanța imaginii lui Avram Iancu („crăișorul munților” pentru românii ardeleni de la 1848) ca figură simbolică reprezentativă a panteonului național memorial după 1918 (Tudor Roșu). Celelalte două comunicări ne-au adus mai aproape, una fiind consacrată cadrelor memoriale configurate în jurul revoluției de la 1989, în care memoria victimelor este compromisă de un exercițiu ale memoriei practicat cu complicitatea celor care au fost autorii și colaboratorii măsurilor represive ale instituțiilor fostului regim comunist, de la Securitate la Armată (Gino Rado), cealaltă subliniind complexul de cetate asediată și modalitățile în care practicile memoriei au funcționat în spațiul separatist al Transnistriei între 1922 și 2022 (Virgiliu Bîrlădeanu). O prezentare a cărții dlui Mihai Nicolae, Călătorii identitare. Românii megieși, făcută de dna Irina Airinei Vasile, a completat în mod fericit secțiunea noastră, marcând contururile unei românități care s-a încăpățânat să supraviețuiască unor traume istorice, în care acțiunea violentă și falsificarea memoriei și-au dat nu de puține ori mâna. Discuțiile care au însoțit fiecare comunicare au marcat interesul celor prezenți pentru subiectele prezentate, au ridicat problema creșterii vizibilității unor cercetări chiar la nivel internațional (episoadele legate de foamete sau de masacrele, gropile comune din Transnistria), a necesității unei culturi a memoriei în spațiul românesc al secolelor XX-XXI în care raportul victimă-colaborator-inițiator al represiunii să fie corect marcat, a importanței studiilor de caz, temeinic făcute, dar și a a introducerii unor abordări teoretice care pot completa fericit cercetările de istorie culturală a memoriei (crononimia și crononimele), a posibilității completării unor parteneriate înțelegând mai bine funcționarea în timp a relației dintre diferitele provincii românești, de exemplu Basarabia și Oltenia, cu completarea unor date de biografii utile colegilor de peste Prut, în fine a înțelegerii datoriei vieții noastre, cum ar fi spus Vasile Pârvan, în acord cu care istoricul poate rămâne o voce credibilă în societatea noastră, cultivând onestitatea, discernământul și solidaritatea, iar istoricii români, de ambele părți ale Prutului reușesc să-și unifice vocile într-una singură.