Pornind de la legenda fondatoare a românilor despre Roman şi Vlahata, autorul a evidenţiat aspecte noi ale rolului lui Ştefan cel Mare în apărarea creştinătăţii ortodoxe, iar în baza analizei statistice a documentelor medievale a fost expusă concepţia despre organizarea de către Ştefan cel Mare a unui „brâu de apărare” în ţinuturile de est ale Ţării Moldovei.
În lucrare, pentru prima dată autorul a caracterizat specificul unui şir de procese istorice din perioada modernă timpurie din Ţara Moldovei: iluminismul timpuriu, caracteristica sistemului de economie rurală agro-pastorală, rolul circulaţiei umane în spaţiul românesc în păstrarea unităţii etnice şi lingvistice a românilor. De o deosebită importanţă sunt descrierile fondurilor arhivistice din Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Polonia şi Bulgaria care conţin informaţii inedite privind istoria Ţării Moldovei şi Ţării Româneşti până la începutul sec. al XIX-lea.