Întruniri ştiinţifice

Pe 15 aprilie 2022 Institutul de Istorie, în cooperare cu Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, a organizat o masă rotundă dedicată Zilei comemorării victimelor foametei organizate în RSS Moldovenească în anii 1946-1947. În cadrul mesei rotunde s-au pus în discuție o serie de probleme actuale de cercetare a atrocităților regimului totalitar-comunist și comemorării victimelor foametei organizate în RSS Moldovenească în anii 1946-1947. Evenimentul a fost deschis de conf. univ. dr. hab. Gheorghe COJOCARU, directorul Institutului de Istorie, iar în discuții au participat conf. univ., dr. Anatol ȚĂRANU, prof. univ., dr. hab. Ion ȘIȘCANU, prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, conf. univ., dr. Lidia PĂDUREAC, prof. univ., dr. hab. Andrei SMOCHINĂ, acad. Valeriu PASAT, conf. univ., dr. Virgiliu BÎRLĂDEANU.

La finalul prezentărilor și dezbaterilor, participanții la Masa rotundă au adoptat o adresare către Parlamentul, Președinția și Guvernul Republicii Moldova, cu un apel către colegii cercetători științifici, conferențiari și profesori universitari, muzeografi, arhiviști și profesori școlari de a se alătura acestei inițiative.

Către Parlamentul, Președinția și Guvernul Republicii Moldova

Cel de-al Doilea Război Mondial a rămas în istoria universală ca un fenomen regretabil, care a produs un număr dramatic de victime, suferințe și traume ireversibile, urmate de extinderea în forță a regimului totalitar-comunist în estul Europei. Prin dictatul regimului stalinist-comunist, în 1940, a fost creată, și reînființată în 1944, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar organele puterii sovietice au pus în practică planul criminal de deturnare a structurii social-economice și culturale a regiunii aflate sub ocupație. În acest context, una dintre cele mai odioase crime comise de regimul totalitar-comunist față de populația RSS Moldovenești a fost organizarea foametei din anii 1946-1947. Studiile științifice, culegerile de documente, memoriile și mărturiile martorilor oculari reflectă amploarea acestei tragedii produse în spațiul pruto-nistrean. Rezultatele cercetărilor denotă că foametea organizată din anii 1946-1947 a răpit viaţa a peste 200 000 de oameni (circa 10% din numărul total al populaţiei RSS Moldoveneşti din acea perioadă, – marea majoritate fiind din teritoriile din dreapta Nistrului). Scopul acestei acțiuni represive a fost de a suprima calitățile și valorile umane ale oamenilor, încât cei râmași în viață, și astăzi, sunt marcați de trauma experienței de viață într-un mediu dominat de instinctele supraviețuirii fizice. Mărturiile și memoriile supraviețuitorilor afirmă că foametea a fost pentru locuitorii Moldovei o încercare mai grea decât experiența războiului sau a deportărilor forțate, invocând drept argumente prioritare numărul impunător al victimelor, spectrul larg al grupurilor sociale afectate de acest flagel, profunzimea traumei, prejudicierea sistemului de valori general-umane.

În pofida acestor constatări, statutul de victimă al persoanelor care au trecut prin foametea organizată de către administrația sovietică în anii 1946-1947, în RSS Moldovenească, rămâne nedefinit până în prezent în Republica Moldova. Pe de o parte, societatea recunoaște și păstrează memoria suferințelor şi umilințelor la care a fost supusă populaţia locală în perioada 1946-1947, pe de altă parte, în Republica Moldova nu există cadrul legal care să recunoască și să condamne crima săvârșită de administrația sovietică în RSS Moldovenească prin înfometarea forțată a populației în anii 1946-1946. Lipsa acestui cadru legitim face imposibil actul de justiție istorică prin conferirea statutului oficial de victimă a foametei organizate în anii 1946-1947 pentru toate peroanele care au murit de foamete, înfometare cronică și suferință. Atragem atenția că Legea din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nu menţionează, sub nicio formă, persoanele care au pătimit din cauza foametei organizate în RSS Moldovenească în anii 1946-1947, în pofida implicării directe a instituţiilor statului sovietic în provocarea prin decizii şi acțiuni concrete a acestei crime împotriva umanității. Acest lucru ține de datoria societății contemporane din Republica Moldova și, totodată, este o condiție de recunoaștere și comemorare a victimelor trecutului totalitar-comunist din RSS Moldovenească.

În contextul celor menționate, considerăm imperios necesară recunoașterea publică de către statul Republicii Moldova a consecințelor dramatice ale fenomenului foametei din RSS Moldovenească în anii 1946-1947, fapt ce va crea premise pentru conștientizarea, la nivelul întregii societăți, a traumei multi-aspectuale provocată de regimul totalitar-comunist prin înfometarea propriilor cetățeni. Faptul că Parlamentul Republicii Moldova a instituit Ziua comemorării victimelor foametei, este o decizie importantă și binevenită. În același timp, în vederea promovării principiului de corectitudine, se impune cu necesitate adoptărea unei legi prin care victimele foametei din 1946-1947 să fie reabilitate moral, așa cum a procedat statul vecin Ucraina, care în 2006 a adoptat Legea privind foametea din anii 1932-1933, manifestând respect faţă de fiecare cetățean care a fost afectat de tragedia și, respectiv, trauma foametei organizate de autoritățile sovietice în RSS Ucraineană.

Timp îndelungat, victimele deportărilor și represiunilor staliniste au evitat să vorbească despre această experiență de viață, trecând sub tăcere această perioadă din viața lor. Or, reabilitarea oficială şi recunoașterea publică a statutului de victimă a victimelor represiunilor politice i-a îndreptățit în faţa istoriei, redând, astfel, vocea unei întregi comunități de memorii anterior condamnate la tăcere de discursul oficial. În cazul celor condamnați la foamete, de către autoritățile sovietice, statutul public al acestor persoane rămâne incert: recunoașterea la nivelul memoriei și conștiinței colective a crimei săvârșite de structurile statului sovietic, prin organizarea înfometării populației din spațiul pruto-nistrean, nu este reflectată în cadrul legal al Republicii Moldova și, prin urmare, nu conferă/asigură statutul de victimă a foametei din perioada 1946-1947 în RSS Moldovenească. Supraviețuitorii foametei sunt lăsați până astăzi să se confrunte în singurătate deplină cu trauma trecutului totalitar și, mai grav, fără a fi îndreptățiți/încurajați prin politicile oficiale ale memoriei să-și asume statutul de victimă și/sau martor al acestei perioade dramatice în fața generațiilor care vin.

Având argumente pertinente de natură istorică și morală, cercetători științifici, conferențiari și profesori universitari, muzeografi, arhiviști și profesori școlari, în scopul cunoașterii complexe a fenomenului foametei provocate de către organele de ocupație în RSS Moldovenească în anii 1946-1947 și impactul regimului totalitar-comunist asupra populaţiei din spațiul pruto-nistrean, educării unei atitudini critice faţă de regimurile totalitare şi în virtutea datoriei morale faţă de toate victimele comunismului, propunem:

• modificarea Legii Republicii Moldova din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice sau adoptare unei legi separate, luându-se în vedere necesitatea recunoașterii statutului de victime ale regimului totalitar pentru persoanele care au avut de suferit din cauza foametei provocate de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească în anii 1946-1947, și reabilitării memoriei victimelor foametei din RSS Moldovenească;
• edificarea unui Complex Memorial dedicat victimelor foametei din RSS Moldovenească și consecințelor acesteia, și celor care au supraviețuit tragedia foametei din perioada anilor 1946-1947;
• modificări legislative care ar implica recunoașterea foametei provocate de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească în anii 1946-47, de rând cu alte crime săvârșite în numele comunismului, drept crimă imprescriptibilă împotriva umanității.