Lucrarea constituie o contribuție la istoria mănăstirii Noul Neamț (Chițcani), înființată în Basarabia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în timpul stăpânirii țariste. Mănăstirea a fost unul dintre principalele focare de cultură duhovnicească în rândul creștinilor din Basarabia și celor de peste Nistru și este unicul așezământ monahal din Basarabia, ale cărui valori bibliophile au fost conservate în fondurile Arhivei Naționale a Republica Moldova.
În prima parte a cărții este reliefată istoria constituirii și completării bibliotecii mănăstirii de la Chițcani, de la apariția primelor cărți, în anul 1861 și până la închiderea așezământului monahal la 16 mai 1962. A doua parte conține repertoriul cărților, extraselor, calendarelor și revistelor din biblioteca mănăstirii.
Lucrarea s-a încadrat în planul de cercetare al Institutului de Istorie și a fost definitivată în cadrul proiectului Program de Stat pentru anii 2020-2023.