Lucrarea abordează o problematică actuală cu accente pe istoria politică a Principatelor Române. Segmentul cronologic cuprinde anii 1774 – 1812 și descrie o perioadă hotărâtoare și plină de evenimente internaționale din istoria politico-diplomatică a Principatelor Române. Anul 1774 reprezintă un jalon important în raporturile de suzeranitate cu Poarta Otomană iar Tratatul de pace de la București (1812) marchează amputarea teritorială a Moldovei și apariția pe harta politică a Europei a unui diferend ruso-român de lungă durată. Un loc aparte este acordat rolului diplomatic al principalelor familii ale fanarioților din Principate, atât pe timp de pace cât și de război.
Pe suportul documentar al materialelor de arhivă din Federația Rusă, România, Franța, Turcia (unele parțial publicate, altele inedite) și al vastelor culegeri de documente diplomatice ale epocii, folosind istoriografia accesibilă din mai multe țări s-a analizat expansiunea Imperiului Rus în sec. XVIII - începutul sec. XIX spre sud-estul Europei și consecințele acesteia asupra Principatului Moldova; activitatea domnilor fanarioții în cadrul rivalității Marilor Puteri și rolul fanarioților (în special al Ypsilanților și al Moruzeștilor) în contextul Războiului ruso-turc din 1806-1812.
Monografia conține un bogat Material ilustrativ, Anexe documentare și este structurată în mai multe compartimente care au însumat cele patru capitole:
Capitolul I: Politica și diplomația domnilor fanarioți.
Capitolul II: Activitatea domnilor fanarioți în cadrul rivalității Marilor Puteri (1774-1806).
Capitolul III: Domni fanarioți – emigranți politici.
Capitolul IV: Fanarioții în contextul Războiului ruso-turc din 1806-1812.
Lucrarea s-a încadrat în planul de cercetare al Institutului de Istorie și a fost definitivată în cadrul proiectului Program de Stat pentru anii 2020-2021.