A fost studiată lupta nobilimii basarabene pentru păstrarea autonomiei Basarabiei în timpul activităţii Comitetului Provizoriu al Basarabiei (1816 -1818) şi a elaborării noului „Aşezământ” de organizare administrativă a regiunii; situaţia bisericilor şi şi a şcolilor bisericeşti din Basarabia, reliefându-se, în context, profilul intelectual şi cultural al preoţilor, rolul lor în păstrarea tradiţiilor şi a identităţii naţionale; evoluţia învăţământului din Basarabia, transformarea, la sfârşitul anilor’60 – începutul anilor’70 ai sec. XIX, a tuturor tipurilor de şcoli, bazate fie pe predarea în limba română (şcolile primare parohiale), fie pe predarea disciplinei limba română (Seminarul teologic din Chişinău, Gimnaziul din Chişinău, o serie de şcoli judeţene), în şcoli ruseşti cu predarea doar în limba rusă, fapt care a contribuit la păstrarea celui mai mare număr de analfabeţi printre români; mişcarea naturală şi migraţia populaţiei rurale din Basarabia, în special - exodul locuitorilor peste Prut, după anexarea acestei provincii la Imperiul Rus, cât şi strămutarea în Basarabia a ruşilor din guberniile interioare; activitatea Societăţii Culturale Moldoveneşti (1905-1906, 1917-1918) privind cultivarea conştiinţei naţionale româneşti, introducerea învăţământului în limba maternă, colectarea folclorului basarabean, menţinerea sentimentului de unitate naţională cu românii din vechiul Regat.